The Unseen Energy of Change

Are You Feeling It Too?

RO.HU.EN

Se simte o schimbare de energie puternică în lumea nevăzută, ceva ce am perceput incredibil de intens—o forță invizibilă care ne împinge afară din zona noastră de confort, din ceea ce credem că este bun sau sigur acum, către ceva mai profund, mai aliniat cu ceea ce ne dorim cu adevărat.

Oriunde mă uit, în conversațiile pe care le am, aud același subiect:

„Închid compania la care am lucrat de ani de zile, proiectul sufletului meu.”
„Vând apartamentul care mi-a fost casă atâția ani.”
„Renunț la acest job pentru a căuta un mediu de lucru mai potrivit.”

Nevoia de mai mult plutește în aer, iar odată cu ea, și durerea inevitabilă a schimbării. O simți și tu?

Când totul se schimbă, siguranța este pusă la încercare. E ușor să ne agățăm de ceea ce ne este familiar, chiar și atunci când nu ne mai împlinește. Dar cât de bine știm, cu adevărat, să renunțăm, să mergem mai departe, să schimbăm perspectiva? Ce ne face schimbarea atât de dificilă?

Pentru mine, în acest moment, e vorba despre încredere. Încrederea că oamenii îmi înțeleg gândurile, deciziile, felul în care văd lucrurile.

Sprijinul este ceva de care am nevoie, ceva de care mulți dintre cei neurodivergenți au nevoie. Mulți dintre noi nu avem instrumentele instinctive pe care alții le iau de bune—capacitatea de a ne adapta rapid, de a anticipa cerințele sociale sau profesionale, de a naviga cu ușurință prin sistemele impuse.

Și aici intervin Oamenii-Punte. Cei care ajută la traducerea între lumi. Cei care fac lucrurile să capete sens, atunci când birocrația, societatea sau chiar viața de zi cu zi par imposibil de descifrat. Cei care:

Pun întrebările potrivite la momentul potrivit.
Ajută la crearea unei punți între intuiție și realitatea structurată.
Oferă sfaturi practice și bine ancorate, fără a anula modurile neconvenționale de gândire.
Văd potențialul nostru dincolo de confuziile temporare.

Prea mulți dintre noi am încercat să facem totul singuri ani la rând, să ne descurcăm fără să cerem ajutor—fie pentru că nu știam cum, fie pentru că încrederea e ceva atât de fragil.

Dar dacă schimbarea este inevitabilă, la fel este și nevoia de sprijin.

Cine sunt Oamenii-Punte din viața ta? I-ai invitat în spațiul tău? Îți poți permite să ai încredere în procesul de construire a conexiunilor care te ajută să mergi mai departe?

Astăzi stau cu acest gând—că evoluția nu înseamnă să facem totul singuri, ci să găsim oamenii potriviți care ne ajută să progresăm mai ușor, mai clar, mai uman.

Să avem încredere în proces și în oamenii care sunt meniți să ne ajute. Fie ca acest mesaj să îți fie un mic reper pe drumul tău.

---

Magyar:

Egy nagyon erős energiaváltozás zajlik a láthatatlan világban, valami, amit rendkívüli intenzitással érzek—egy láthatatlan erő, amely kifelé lök minket a komfortzónánkból, abból, amit most jónak vagy biztonságosnak hiszünk, valami mélyebb felé, ami valójában igazán fontos számunkra.

Bárhová nézek, bárkivel beszélek, mindenhol ugyanez a téma jön elő:

„Bezárom azt a céget, amelyet évek óta építettem, a lelkem projektjét.”
„Eladom a lakást, amely annyi éven át az otthonom volt.”
„Felmondok a munkahelyemen, hogy egy értelmesebb környezetet találjak.”

A több iránti mély vágy itt van a levegőben, és vele együtt a változás elkerülhetetlen fájdalma is. Te is érzed ezt?

Amikor minden változik, a biztonságérzetünk próbára van téve. Könnyű kapaszkodni a megszokottba, még akkor is, ha már nem szolgál minket. De mennyire vagyunk gyakorlottak az elengedésben, továbblépésben, perspektívaváltásban? Mi az, ami visszatart a változástól?

Számomra most ez az elfogadás és bizalom kérdése. Bizalom abban, hogy az emberek megértik a gondolataimat, a döntéseimet, azt, ahogyan a világot látom.

A támogatás szükségem van rá, és sok neurodivergens embernek szintén szüksége van rá. Sokan közülünk nem rendelkeznek azokkal az ösztönös készségekkel, amelyeket mások természetesnek vesznek—a gyors alkalmazkodás képességével, a társadalmi vagy szakmai elvárások előrejelzésével, a rendszerek könnyű átlátásával.

És itt jönnek képbe a Hídemberek. Azok, akik segítenek összekapcsolni a különböző világokat. Azok, akik érthetővé teszik a dolgokat, amikor az élet, a bürokrácia vagy a társadalom összezavar. Azok, akik:

Felkérdezik a megfelelő kérdéseket a megfelelő pillanatban.
Hidat építenek az intuíció és a strukturált világ között.
Gyakorlati és jól megalapozott tanácsokat adnak, anélkül hogy elnyomnák az egyéni gondolkodásmódot.
Olyan lehetőségeket látnak bennünk, amelyeket mi magunk talán még nem ismerünk fel.

Sokan közülünk évekig próbálták egyedül csinálni mindezt, nem kérve segítséget—mert nem tudtuk hogyan, vagy mert a bizalom egy törékeny dolog.

De ha a változás elkerülhetetlen, akkor a támogatás szükségessége is az.

Kik azok a Hídemberek az életedben? Meghívtad őket? Képes vagy bízni abban a folyamatban, amelyben az emberi kapcsolatok segítenek előrelépni?

Ma ezzel a gondolattal ülök itt—hogy a fejlődés nem azt jelenti, hogy mindent egyedül kell megoldanunk, hanem azt, hogy megtaláljuk azokat az embereket, akik segítenek könnyebbé, tisztábbá, emberibbé tenni az utat.

Bízzunk a folyamatban és azokban az emberekben, akik segíteni hivatottak nekünk. Legyen ez az üzenet egy kis irányfény az utadon.

ENG

There’s a strong energy shift happening in the unseen world, something I’ve felt incredibly intensely—an invisible force pushing us out from our comfort zones, from what we believe to be good or safe right now, toward something deeper, more aligned with what we truly want.

Everywhere I look, in the conversations I have, I hear the same theme:

“I’m closing down the company I poured my heart into for years.”
“I’m selling the apartment that has been my home for so long.”
“I’m walking away from this job to find real meaning in a better environment.”

There’s a deep need for more in the air, and with it, the inevitable pain of change. Do you feel it too?

When everything shifts, our sense of safety is tested. It’s easy to cling to what’s familiar, even when it’s no longer fulfilling. But how well do we really let go, move on, shift perspectives? What makes change so difficult?

For me right now, it’s trust. Trust that people understand my thoughts, my moves, my way of seeing things.

Support is something I need, something many neurodivergent individuals need. Many of us lack the instinctive tools that others take for granted—adapting quickly, anticipating social or professional expectations, knowing how to navigate systems effortlessly.

And this is where Fence People come in. The ones who help translate between worlds. The ones who make things make sense when society, bureaucracy, or even everyday life feels like a foreign language. The ones who:

Ask the right questions at the right time.
Help bridge the gap between intuition and structured reality.
Offer grounded, strategic advice without dismissing unconventional ways of thinking.
See our potential beyond our temporary confusion.

So many of us have spent years trying to do it all alone, trying to figure things out without asking for help—either because we didn’t know how, or because trust is such a fragile thing. But if change is inevitable, then so is the need for support.

Who are your Fence People? Have you invited them in? Can you allow yourself to trust the process of building connections that help you move forward?

I’m sitting with this thought today—the possibility that thriving doesn’t mean doing it alone, but finding the right people who make progress easier, clearer, more human.

May we trust the process and the people who are meant to help us. May this email serve as a small guiding light in your journey.